Știam cumva că Personajul este o figură specială. L-am văzut ce-i poate capul când l-am adoptat ca să facem împreună sketch-uri însă niciodată n-am știut cât de special e. Adică… n-am crezut niciodată că ar putea fi atât de adânc implicat în lumea cinematografică încât să fie în stare să intre în posesia unei pelicule înainte de data lansării oficiale. Filmul ăsta… Lyle, Lyle, Crocodile, de exemplu: se lansează pe 23 decembrie, dar eu tocmai l-am găsit pe Personaj stând confortabil în canapea uitându-se pe proiector la film. Repet: Un film care se lansează pe 23 decembrie 2022! Deci what the f…?
Și acum că m-a pus pe gânduri Personajul cu ale sale conexiuni, gândurile m-au dus la altă întrebare: Dacă tot e așa de conectat de ce-i este atât de greu să-și găsească un job și continuă să trăiască pe spinarea mea? Asta-i, însă, o întrebare pentru altă zi. Vreau să vorbim puțin despre Lilu, Lilu Crocodilu. Personajul nu m-a lăsat să urmăresc împreună cu el animația. Cică ar fi semnat un contract cu Lilu (cu care zice el că ar fi prieten) să vizioneze în avans-avanpremieră, dar să urmărească singur. Cică nu-l lasă distribuitorul să dezvăluie filmul străinilor. Eu… străin. În Personaj are încredere, dar eu sunt străin. Pe mine m-a trimis să-mi iau bilet la Cinema dacă vreau să-l văd. Bine măcar că mi-a dat link spre trailer ca să-mi fac o idee:
Ce să zic, overall pare un film de văzut. O comedie pentru copii la care chiar mă aștept să râd. Cel puțin din râsetele pe care le-am auzit din birou în timp ce se uita Personajul la film asta deduc. Va fi un film la care voi râde cu nesaț. Abia aștept să-l văd pentru că a trecut ceva timp de când n-am mai râs la o vizionare până-n punctul în care lenjeria mea să fie în pericol.
Îmi amintesc de copilărie când dacă voiam să râdem până peste urechi părinții ne puneau să ne uităm la fascinantele momente cu Stan Laurel și Oliver Hardy. Sau Stan și Bran așa cum îi știa toată România. Cam de pe vremea aia nu mi-am mai făcut griji pentru lenjeria mea. Râdeam de-mi rămâneau fălcile blocate și trebuia să le forțez să se miște până când mă lăsau.
Pe vremea aia, deși aveam mai multe cinematografe decât în zilele noastre, nu obișnuiam să vedem filme la Cinema. N-aveam bani „de aruncat” zicea tata. Așa că împrumuta în fiecare miercuri aparatul video și casete de la prietenul nostru de familie și ne bucuram de filme. (Miercuri pentru că în weekend aparatul trebuia să stea acasă la proprietari. Îl împrumutau prietenilor doar în timpul săptămânii și rândul nostru era miercurea. Ionel și Sergiu, prietenii mei îl aveau vineri, iar la Rodica acasă era luni. În celelalte zile nu știu la cine era că nu-i cunoșteam.) Prietenii noștri aveau o colecție impresionantă de casete video. De la bătăile crunte ale lui Bruce Lee și până la sketch-urile comile ale lui Stan și Bran sau Charlie Chaplin.
Însă pe noi nu ne interesau decât ultimele. Decât să vedem câteva ore de bătaie însoțite de sunetul fals al palmelor și picioarelor actorilor peste care domnea vocea doamnei Irina Margareta Nistor, preferam să vedem scenele pline de umor ale comedianților mai sus menționați. Pe vremea aia nici nu știam că nu mai erau de mult printre noi și nici nu conta. Ce conta era că miercurea era ziua în care ne prăpădeam de râs în fața televizorului cu Stanley, Olly și Charlie.
Ce bine că vremurile s-au schimbat și că nu mai e ca înainte. Păi vă dați seama ce ar însemna azi să trebuiască să aștepți să apară un film ca Lyle, Lyle, Crocodile pe casetă? Deci aștepți o dată până pe 23 decembrie când se lansează, aștepți să treacă perioada de vizionare în cinema și dacă ai noroc să apară filmul pe casetă, mai aștepți câteva luni până să pui mâna pe ea. A se înlocui caseta video cu CD, DVD, Bluray după caz, conform epocii. Și asta doar pentru că părinții spun că n-au bani să te ducă la cinema.
Ce bine-i să fii salariat, să fii pe leafa ta și să poți decide de unul singur pe ce-ți cheltui banii. Anii au trecut peste mine, însă ceva a rămas la fel. Plăcerea pentru filmele de comedie. Oricând aleg cu drag să văd o comedie bună la care să râd de-mi plesnesc fălcile în detrimentul oricărui alt gen. De aceea pe 23 decembrie la prima apariție pe ecran a lui Lilu voi fi în sala de cinema și voi râde până la leșin cu șopârloiul ăla cântăcios. Și dacă n-o să râd, Personajul o să-mi returneze fiecare leuț cheltuit pe acest film pentru că e recomandarea lui și mi-a jurat că pot avea încredere în el când îmi spune că n-o să-mi pară rău.
Și dacă printre voi, cei care mă citiți sunt unii care vor vrea să vină și ei la premieră, trebuie să știți că filmul va rula subtitrat și dublat în limba română. Deci puteți veni și cu cei mici. Iar la final vă promit că dacă o să râdem pe cât trebuie la film, primul rând de bere va fi din partea mea. Al doilea din partea Personajului, iar de la al 3-lea în sus vom vedea ce se întâmplă.
Articol scris pentru proba nr 22 din Superblog 2022, probă sponsorizată de:
InterComFilm Distribution
Una-alta cu Costică 